Litigiul dorinţelor

Lacrimile au început să curgă subit….ascultând lara fabian je t’aime….Am trăit anticipat senzaţia când voi pleca de aici..nu e nimic sigur însă ştiu că va veni acel moment în care voi urma calea pe care mi-o doresc pentru a deveni ceea ce pasiunea şi sufletul mă îndrumă .Numai că am să las în urmă cei mai dragi oameni din viaţa mea, oameni cu care am trăit…şi oare ce suntem noi fără oamenii aproape? Crezi că poţi lega prietenii durabile cu oameni pe care nu-i cunoşti?

Sunt conştientă că dorinţele mele sunt contradictorii. Mă zbat între ceea ce visez să devin şi ceea ce-mi cere subconştientul afectiv….Îmi doresc să devin o femeie realizată profesional, să urmez o carieră în televiziune, să fac muzică…scena să-mi fie noapte şi zi, dansul să-mi fie forma de exprimare şi trăire….

Îmi doresc să cunosc cât mai mulţi oameni să-i ascult, să-i înţeleg, îmi doresc să urmez o acţiune de sprijin a copiilor şi a animalelor…aş vrea să fac atâtea lucruri…

Şi….? Unde e familia? Care familie???

Dorinţa mea de autonomie şi independenţă nu ştiu dacă se împacă cu timpul necesar şi răbdarea de a avea o relaţie de cuplu sănătoasă, îmi plac foarte mult copii…mă sperie gândul că aş găsi omul menit mai devreme decât când “e programat” pentru că ar însemna să renunţ la visurile personale pentru a răspunde nevoilor afective pe care încerc de atâtea ori să le neg. Consider că pot controla lucrurile şi mă gândesc să le organizez astfel încât să iasă bine… dar ce ştiu eu ce va fi bine peste 5 ani? Ce minte bolnavă pot să am astfel încât să cred că sentimentele  au deadline-uri ca un proiect de afaceri?

Mi-e dor şi doare…dar nu ştiu de cine sau de ce…..

Tot ce ştiu acum că pentru mine contează enorm să pot munci cu pasiune şi responsabilitate. Am să acţionez în aşa fel încât meseria mea să mă satisfacă emoţional, să-mi consume energia şi să o transforme în lucruri constructive şi vizibile.

De suflet…don’t ask me…mai am multe de aflat, de ceea ce simt, de ceea ce vreau, de ceea ce caut….Răspunsurile vin din ritmul de pian al inimii mele, “trebuie” doar să ştiu să pun întrebările potrivite şi să accept răspunsurile aşa cum sunt fără a mă agăţa de îndoieli.

Uşor de zis… greu de făcut

Aş vrea din tot sufletul ca lucurile să aibă o logică, o ordine, o înţelegere a tuturor evenimentelor, a rolului fiecărei persoane

Unde-i nisipul?

” Gata…am terminat sau nu? Am aruncat mingea…şi am fugit… las aşa lucrurile …”. Vrei să jucăm poker? Tu ai cărţile tale , eu pe ale mele şi fiecare poate emite speculaţii. Dar pentru că eu “citesc” gesturile care induc în eroare tu eşti cel care te arzi la urmă. Sunt o grămadă de oameni care nu ştiu ce vor dar asta nu înseamnă că se poartă iresponsabil şi nu au bun simţ. Calitatea de a fi om este foaaaaaaaaaaaarte rară. Acum sunt out of the box şi văd omul aşa cum e fără influenţa oxitocinei. Dopamina e în scădere şi acum se ridică draperiile scenei. Dacă ai putea să te uiţi la un om obiectiv şi să-l scanezi înainte să te implici, ce bine ar fi! Mintea vrea să creadă , creierul voluntarul primeşte sugestii dar faptele contrazic. Pentru că în urma evenimentelor rămân doar faptele, amintirile sunt pline de vorbe stufoase aruncate în vânt. În FINAL, caracterul şi principiile de viaţă sunt cărămida DESTINULUI TĂU. Evenimentele se croiesc în funcţie de deciziile pe care le iei. E frumos şi perfect de imperfect să te îndrăgosteşti CÂND TREBUIE ŞI CUM TREBUIE  de caracterul unui om, de ceea ce reprezintă ca suflet şi sistem de valori. Pentru că după ce trece “valul de oxitocină” rămâne omul simplu , brut aşa cum e de obicei şi nu numai când e în prezenţa ta. ÎN FINAL RĂMÂNE ÎNCREDEREA, RESPECTUL ŞI SENTIMENTELE. IUBIREA SE TRANSFORMĂ ÎN ATAŞAMENT CÂND CEEA CE SIMŢI TU PENTRU CELĂLALT ESTE CONSOLIDAT DE FAPTELE ACESTUIA, DE MODUL DE COMPORTAMENT NATURAL ŞI FIRESC, DE CUVINTELE ŞI DECIZIILE ASUMATE…..CÂND CELĂLALT ÎŢI ÎMPĂRTĂŞEŞTE CUM ŞI CE SIMTE FĂRĂ A-ŢI CERE O DECIZIE SAU SFAT CI DOAR PENTRU A FI ASCULTAT ŞI LUAT ÎN BRAŢE.

SO, pentru ceaţă şi incertitudine luaţi o doză mare de REALISM, ERASE  în sertarele prăfuite de trecut, şi EXTASY DE CONTROL AL VIEŢII TALE!

Ce zici, rămâi un simplu CUC care îşi lasă oul în cuibul altor păsări şi pleacă?