Incepe o perioada in care imi schimb privirea. Ochii mei se uita acum la lucrurile de care sufletul meu are nevoie,dupa care duce dorul…Am trait atâta timp mânată de idei de individualizare exacerbata, de prioritati in care intra doar cele profesionale.Mi-a luat mult timp să înţeleg cât de mult contează să acorzi timp persoanei iubite,să-ţi faci timp să o priveşti să o asculţi. Cu greu am înţeles că oamenii sunt făcuţi să trăiască unul cu altul şi nu de unul singur. Oricât de mult succes ai avea şi titluri şi standarde profesionale, după atâtea sacrificii,după atâta timp în care ai renunţat la afectiv, la nevoia ta de iubire ajungi să te întrebi………ŞI? Ai cu cine să împarţi fericirea, cana de ceai la miezul nopţii? Nu ne putem ascunde de oamenii pe îi iubim cu adevărat, nu ne putem ascunde de noi, de nevoia şi de dorinţa de a împărtăşi momentele simple şi grele ale vieţii cu persoana iubită…
Sunt într-o perioadă în care învăţ să privesc altfel oamenii. Învăţ să-i iau aşa cum sunt ,învăţ să nu mai fiu atât de critică şi exigentă cu mine şi cu ceilalţi.
Învăţ să acord timp iubirii, momentelor în care nu faci nimic ci doar admiri şi te bucuri de prezenţa cuiva drag
Thank you: One 17 < Sys < Cristina < King P.C. < Cornel
