Arhiva pentru mai, 2008

Tăcere şi suspine…

Posted in interior on mai 28, 2008 by unique9

Mă simt down. Simt o nevoie avidă să merg să văd marea, să stau pe plajă şi să adorm acolo. Să mă trezesc mângâiată de trandafiri şi de mireasma scorţişoarei. Mi-e dor să fac lucruri simple, să mă bucur când văd un copil cum se joacă, să mă joc cu cătzeii, să ies cu oamenii mei dragi şi să râd cu ei. Deseori mă simt ca un robot, numai deadline-uri am în cap :(

Ultimul mare episod care m-a mai adus cu inima pe picioare a fost întâlnirea cu Dan Puric. Acest om, artist, regizor şi actor mi-a transmis căldura sa, emoţia şi importanţa lucrurilor de valoare în viaţă. Spectacolul “Tojours l’amours” m-a lăsat cu gura căscată, cu sufletul deschis şi cu mintea mai limpede. Întâlnirea cu el mi-a schimbat direcţia în care privesc, mi-a dat linişte. Oameni ca Dan Puric îmi sunt modele de viaţă. Ceea este extraordinar este că el prin suferinţa lui a creat “ceva”. Din trăirile sale a creat spectacolele ce îţi aduc în faţa ochilor culorile calde ale vieţii, momentele care te încarcă sufleteşte cu cele mai simple gesturi: îmbrăţişarea, privirea, mimica, atingerea.

În toată vâltoarea vieţii, în toate vorbele aruncate superficial” nu am timp”, un spectacol realizat de Dan Puric te face să te duci acasa şi să poţi sta cu ai tai la masa altfel decât de obicei, gen: ” Dă-mi sarea”. Să înveţi să te bucuri de prezenţa lor, să-i accepţi aşa cum sunt. Lansarea de carte ” Cine suntem” şi conferinţa de presă extraordinar de deschisă la care am participat mi-a mai descătuşat sufletul şi mi-a creat noi sinapse despre cine vreau să fiu.

Cin eşti? Eşti fericit? Faci ceea ce-ţi place?

Mai ai timp să te uiţi la omul tău drag, să-l iei în braţe , să tăceţi împreună şi să vă mângâiaţi tandru ?


M-am pierdut prea devreme…Personaj principal şi martor în viaţa mea, mă privesc de zi de zi cât de mult m-am schimbat, cât de mult am uitat să râd, să mă trezesc happy, să mă plimb fără să mă gândesc unde merg. Sunt nevoită să mă adaptez zi de zi la provocări. Schimbarea a fost necesară adaptării, sunt conştientă că am învăţat multe în această perioadă dar acest change are părţi negative. Perioada de tranziţie în care mi-am redefinit principiile şi priorităţile va mai dura ceva. La final voi lua decizia care îmi va schimba viaţa. Am rămas repetentă la materia suflet pentru că nu mi-am făcut temele la timp. Am vrut să trec peste mai multe lecţii şi în final am rămas cu restanţe. E timpul să fiu integralistă. Promovarea acestui examen îmi va aduce împăcare, echilibru şi stabilitate afectivă…

Tot ce aud este tăcerea şi sunetul zborului de porumbei….