Arhiva pentru septembrie, 2008

Şi inima are neuroni – am învăţat la Boot Camp

Posted in interior on septembrie 14, 2008 by unique9

14 septembrie 2008

Zarurile au fost aruncate…M-am pregătit emotional trei luni de zile pentru momentul de astăzi.

Am adoptat un comportament pasiv şi observator. Dimineaţa mi-am pus intenţia.

Sunt ca vârful unui aisberg, cu colţuri tăioase si cicatrici. Sunt out of the box, mi-am creat starea asta pentru a trece intactă prin momentul de tranziţie. E ca ultima za a unui lanţ de evenimente înşiruite haotic şi totuşi cu sens. Zalele stau în formă hexagonală, precum cămăruţele unui labirint demuult întunecat şi îngropat sub presiunea munţilor de emoţii.

Încă trăiesc în inimă numai că acum îmi gestionez emoţiile. Emoţiile sunt precum mici vrăbiuţe de cristal care le poţi ţine în mână şi le poţi da drumul , le poţi elibera când simţi că vrăbiuţa e pregătită să zboare. Dacă strângi prea tare vrăbiuţele de cristal , te poţi tăia la mâini, mâini ce pot fi chiar ochii tăi. Dacă scapi din mână vrăbiuţa , cristalul se sparge şi o dată sfărâmat în mii de lacrimi , trebuie să aştepti să construieşti altă vrăbiuţă de cristal, altă emoţie care dacă va fi ghidată cu privirea sufletului spre direcţia dorită, va fi eliberată la momentul potrivit. În fiecare zi, privirea noastră asupra lucrurilor, atenţia acordată oricăui fapt îl face să crească odată cu emoţia investită. Sunt momente în care reduci emoţia în favoarea raţiunii, switch de stare la  pasiv ( să fii chirurg, să faci o incizie la sânul unei femei, să  salvezi un om dintr-un accident şi nu să plângi lângă el de durere ). Să fii activ în stare emotion implică situaţiile în care numai inima şi neuronii din ea te poartă cu totul, astfel de momente sunt cele din dormitor când eşti cu partenerul tău ( citez Andy Szekely) când eşti alături de părinţii tai, prietenii tăi dragi.

Un mic scenariu, mă joc cu frazele iar daca acum mi-ar zice Cristina Manole: “Transformaţi persoana a 3 a la persoana I !” m-aş îngrozi din nou…

Actor principal şi spectator ….

Cum te vezi ?

Posted in armonizare on septembrie 11, 2008 by unique9

Sunt atat de fericita ! Ce senzaţie de împlinire pot sa am… Am fost la CTV, locul unde oamenii şi redacţia mi-au fost casă şi masă, cuibul în care am urlat şi am plâns în care am vărsat tot ce am avut mai bun din mine, în care am văzut oamenii de acolo ca o familie şi nu precum simpli colegi cu funcţie. Intrasem plina de emoţii în redacţie, mă uitam la televizoare ( oare e vreun news alert ? :D ), Princess m-a luat în braţe şi am simţit toata lumina şi viaţa idealistă în îmbrăţişarea ei. I-am pupat pe toţi, mi-era aşa de drag de ei, de chipurile lor, de gesturile lor. L-am văzut şi pe Bogdan, implicat şi prins în mreaja ştirilor, nu am avut ocazia să-l mai văd urlând, era ok şi asa, blând şi liniştit. Oana Sweet a fost ca o soră protectoare pentru mine şi încă o consider aşa :*, mi-era dor să o văd , să-i aud vocea. Până şi bestia de Adi s-a bucurat să mă vadă, a zis că m-a înşelat, m-am pupat şi cu Roxana veveritza cu care am împărţit ultimele dimineţi , discuţiile despre bărbaţi, fuste şi club dilaila :D . Mi-era dor şi de ” Frătzicăăăăăăăăăăăăăă !!!!” , am văzut băieţii de la montaj pe care i-am stresat atâta timp, am fost stresul lor, Roşcatu, nea Popa, Bogdan, Răzvan ,îmi pare rău că nu era şi Gusti , ne apucam şi discutam despre substanţe şi mecanismele creierului :D .

Săream în sus de bucurie să-mi văd oamenii, le spun oamenii mei pentru că ei sunt parte din mine, lângă ei am crescut şi am învăţat ce înseamnă integritate, perseverenţă , promptitudine şi atitudine. CTV a fost casa mea, dacă dormeam acolo mă simţeam mai liniştită decât în palatul de cleştar.

Acum mă simt împăcată cu mine. Decizia de a pleca de la CTV a fost foarte grea pentru mine. A fost ca un divorţ profesional, acum l-am integrat şi ştiu că am făcut asta pentru că ştiam că am de început un nou drum, iar CTV e parte din el. Mă bucur că pot spune cu mâna pe inimă că CTV locul în care m-am lansat şi am crescut. Iar când îmi voi atinge obiectivul de a face sharing prin televiziune voi putea mulţumi încă o dată oamenilor care i-am cunoscut la CTV.

That’s my mission: Share the information with people, about people!

Spread some love, inspire and guide people to be heroes !

Release the light from them !

Create the road for them and let them grow !