O zi neasteptata… Ceea ce urma sa fie an usually day, s-a dovedit a fi o sambata plina de opriri razlete doar ca sa iau liftul spre una din camerele sufletului meu. Alergand, in drum spre servici am intalnit pe trecerea de pietoni o femeie batrana, un om al strazii, care se chinuia sa treaca strada. Am ajutat- o sa treaca de cealalta parte a drumului si am intrebat – o cum pot sa o ajut. Am stat 2 ore cu ea, timp in care am vorbit, i-am cumparat suc si ceai, ciorapi, am descaltat-o si am imbracat- o. Pe strada lumea trecea si se uita la mine, ce era asa de ciudat ? O femeie batrana de 80 ani cu cangrena la picior care nu avea nici dupa ce bea apa…in timpul asta toate mertzanele si BMW-urile roiau in intersectie si ramaneau soferii cu burta si okelari cu gura deschisa. Ce a fost mai induiosator este ca femeia imi povestise cum a fost batuta, dezbracata la pielea goala si furata de niste golani ai strazii. Apoi in drum spre spital mi-a spus sa-i cumpar o lumanare si o floare. O intreb: pentru ce ? Ea: “Pai cum, maica, ca sa-mi tii lumanarea ca o sa mor, sa stai langa mine…” Abia peste 2 ore aveam sa aflu ca astazi este si sambata mortilor… M-am speriat, asta mi-a fost reactia… Am dus-o pana la Floreasca, ma simteam neputincioasa ca nu pot sa fac mai mult pentru ea si in acelasi timp ma uram ca poate nu sunt in stare sa-mi asum sa am grija de un batran… I-am spus ca tre sa ajung la servici si imi spunea sa raman cu ea…A trebuit sa plec… Inainte de a-mi lua ramas bun si de-ai promite ca o sa-i aduc ghete mari de barbati, i-am dat pijamalele mele si un maieu din rucsac.. dormisem la hotel cu o seara inainte…
Intamplarea mi-a mai deschis sufletul, il incuiasem undeva si-l aruncasem intr-un canal de ciment. Sunt constienta ca desi am o stare destul de down eu inca sunt bine, batrana aceea zace pe undeva pe scarile spitalului si cere un ajutor, eu am un acoperis am caldura, curent si mai mult decat o paine. Aceste zile sunt facute sa-ti dea un sut in cur cand te plangi de problemele tale sau consideri ca nu ai destul ca sa fi fericit.
Desi deseori, sunt cea care urla ca e rationalista si logica, o parte din mine imi mai da o palma peste fata, si atunci revin la ceea ce sunt, un om care crede in Dumnezeu, un om care crede in oamenii pe care ii intalneste.
O naivitate ridicola ? Crezi ca nu stiu ca exista si alte feluri de oameni ? Ii intalnesc in fiecare zi, si ii ignor, evit sa am contact cu ” consumatorii”, oamenii vii dar morti pe dinauntru. E viata lor si ei isi aleg cum sa si-o traiasca.
Intrebarea taximetristului: Esti maritata ?