Primesc refuzuri, usi trantite in nas, chipuri obosite, chipuri sactirite, fete zambitoare, oameni ocupati, copii jucandu-se, catzeii ma latra si apoi se joaca cu mine, am primit chiar si o caisa, vorba aia “doar sunt de la primarie”.
Cele mai tari intrebari:
” Mama, da cum a cazut beleaua asta pe tine ?”
” Nu trebuia sa fii in parc cu baiatu la ora asta?”
“Makr te platesc bine?”
Mai pe scurt, de la negocieri si programari cu medici si producatori am ajuns sa fac vanzare door to door, o experienta provocatoare, un training care te invata sa zambesti automat si sa te adaptezi fiecarui stil de cumparator, sa-i atragi atentia timp de 15 min, sa-i spui povestea fara a-l lasa sa o comenteze, sa te porti ca si cum ai face rating in momentul acela.
O data la un un cuplu de 30 – 40 ani , am trait urmatoarea senzatie: in timp ce-i faceam chestionarul am auzit la radio melodia lui whitney houston, i will always love you….mi-a venit sa plang, stiam ca locul meu nu e intr-o casa straina facand sondaje ci pe scena impartind emotii…partea realista e ca trebuie sa traiesti, sa ai cu ce sa-ti platesi intretinerea, lumina, curentul, internetul, pana mea!!!
Am invatat sa fiu flexibila, sa ma pot intretine, sa am banii necesari nu cei de coafor. Paralel, ma apropii din ce in ce mai mult de my purpose, un scop care sa se integreze cu viata care mi-o doresc pentru ca nu vreau sa traiesc prin deadline, vreau sa am o viata
10 ani am trait chinuindu-ma sa-mi inteleg familia, sa o ajut, sa o impac, sa o protejez…Acum ma gandesc la mine
